- executóriu
- adj. m. [-riu pron. -rìu, x pron. gz], f. executórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. executórii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
executóriu
Look at other dictionaries:
executoriu — EXECUTÓRIU, IE, executorii, adj. (jur.) Care trebuie executat, care trebuie pus în aplicare. ♢ Hotărâre executorie = hotărâre care poate fi executată de îndată. [pr.: eg ze ] – Din fr. exécutoire, lat. executorius. Trimis de claudia, 13.09.2007.… … Dicționar Român
promulga — PROMULGÁ, promúlg, vb. I. tranz. A da caracter executoriu unei legi, atestându i oficial existenţa. – Din fr. promulguer, lat. promulgare. Trimis de oprocopiuc, 22.04.2004. Sursa: DEX 98 promulgá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
